trafic

 

luni, 29 iulie 2013

Evenimente culturale

0 comentarii
În august, pe strada Căldărari (lângă Hanul lui Manuc) are loc Târgul de Carte, Arte și Tradiții, un proiect marca “Dalles Revolution”.

American Corner Bucureşti vă invită la Filmul de după-amiază, în fiecare zi, de luni până vineri, de la ora 14:00, în perioada iulie-septembrie (cu excepţia perioadei 15-30 august, când Biblioteca Naţională a României este închisă pentru igienizare). Veţi putea viziona filme americane nominalizate sau premiate de Academia Americană de Film, cu actori îndrăgiţi şi recunoscuţi pe plan mondial, în roluri care le-au adus nominalizarea sau premierea din partea aceleiaşi Academii Americane de Film. Filmele sunt subtitrate în limba engleză. 

Între 23 iulie şi 18 august, în Parcul Tineretului se află Caravana Metropolis, cu filme bune văzute în aer liber. În serile de marți și până duminică, de la ora 21:30, Asociația Culturală Metropolis îi invită pe bucureșteni la proiecții de film faine. Filmele alese sunt atât internaționale, cât și românești, premiate la festivaluri internaționale de film și împacă bine pe toată lumea, atât pe amatori, cât și pe cinefilii înfocați. Intrarea este liberă.

Asociația Română pentru Cultură, Educație și Normalitate ARCEN lansează un inedit traseu cultural al Capitalei în cadrul proiectului Cu bastonul prin București. Proiectul Cu bastonul prin București revine în acest an, în perioada 27 iulie–8 septembrie, oferind bucureștenilor 16 tururi-ghidate gratuite, desfășurate timp de 8 săptămâni pe un traseu de 2 km, în fiecare sâmbătă de la ora 11.00 și duminica de la ora 18.00, având ca punct de pornire Cercul Militar Național și punct final pe Bulevardul Magheru. ARCEN îi invită atât pe bucureșteni, cât și pe turiști, să ia parte gratuit la tururile-ghidate pietonale Cu bastonul prin București cu scopul de a încuraja cultivarea memoriei Capitalei şi încurajarea redescoperirii orașului, propunând un traseu cultural care să contribuie la dezvoltarea unui topos afectiv al Bucureștiului.

Festivalul Strada Armenească are loc între 2 şi 4 aug.
  
Expoziția de fotografie Copilăria regală poate vizitată la Arhivele Naționale până în dec. 2013.













Read more...

joi, 25 iulie 2013

Tur ghidat în Bucureşti

0 comentarii


Read more...

marți, 23 iulie 2013

Evenimente culturale

0 comentarii

American Corner Bucureşti vă invită la Filmul de după-amiază, în fiecare zi, de luni până vineri, de la ora 14:00, în perioada iulie-septembrie (cu excepţia perioadei 15-30 august, când Biblioteca Naţională a României este închisă pentru igienizare).  Veţi putea viziona filme americane nominalizate sau premiate de Academia Americană de Film, cu actori îndrăgiţi şi recunoscuţi pe plan mondial, în roluri care le-au adus nominalizarea sau premierea din partea aceleiaşi Academii Americane de Film. Filmele sunt subtitrate în limba engleză. 

Între 23 iulie şi 18 august, în Parcul Tineretului se află Caravana Metropolis, cu filme bune văzute în aer liber. În serile de marți și până duminică, de la ora 21:30, Asociația Culturală Metropolis îi invită pe bucureșteni la proiecții de film faine. Filmele alese sunt atât internaționale, cât și românești, premiate la festivaluri internaționale de film și împacă bine pe toată lumea, atât pe amatori, cât și pe cinefilii înfocați. Intrarea este liberă.

Institutul European pentru Democrație Participativă Qvorum organizează masa rotunda Consultarea actorilor non-instituționali în procesul decizional la nivel național și european, vineri, 26 iulie, ora 10.00, la Hotel Capital Plaza (Bulevardul Iancu de Hunedoara 54).

Asociația Română pentru Cultură, Educație și Normalitate ARCEN lansează un inedit traseu cultural al Capitalei în cadrul proiectului Cu bastonul prin București, sâmbătă, 27 iulie, ora 11.00, în fața Cercului Militar Național. Proiectul Cu bastonul prin București revine în acest an, în perioada 27 iulie – 8 septembrie, oferind bucureștenilor 16 tururi-ghidate gratuite, desfășurate timp de 8 săptămâni pe un traseu de 2 km, în fiecare sâmbătă de la ora 11.00 și duminica de la ora 18.00, având ca punct de pornire Cercul Militar Național și punct final pe Bulevardul Magheru. ARCEN îi invită atât pe bucureșteni, cât și pe turiști, să ia parte gratuit la tururile-ghidate pietonale Cu bastonul prin București cu scopul de a încuraja cultivarea memoriei Capitalei şi încurajarea redescoperirii orașului, propunând un traseu cultural care să contribuie la dezvoltarea unui topos afectiv al Bucureștiului.

Se anunţă un nou spectacol aviatic în Capitală. Este vorba de cea de-a cincea ediţie a show-ului Bucharest International Air Show, care se va desfăşura pe 27 şi 28 iulie pe Aeroportul Băneasa. Evenimentul are loc sub patronajul regelui Mihai I. Curioşii vor putea admira demonstraţii de măiestrie în aer. Cu acest prilej se va sărbători şi Centenarul Aeronauticii Militare, dar şi 90 de ani de la înfiinţarea Aeroclubului României. Pentru a doua oară, în cadrul Bucharest International Air Show va fi organizată o expoziţie de aviaţie. Vor fi prezenţi producători de aeronave, proprietari de aparate de zbor, furnizori de servicii de aviaţie, şcoli de zbor, aerocluburi sau furnizori de echipamente şi articole de aviaţie. Intrarea spectatorilor este liberă. 

Ada Kaleh, insula visului și a uitării, este expoziția de fotografie ce se va deschide pe 2 iulie la MȚR.

Festivalul Strada Armenească are loc între 2 şi 4 aug.

Expoziția de fotografie Copilăria regală poate vizitată la Arhivele Naționale până în dec. 2013.







Read more...

vineri, 19 iulie 2013

Zilele Porților Deschise la Ambulanța București-Ilfov

0 comentarii


Anul acesta, artistii implicati in campania 2% (Alb Negru, Marfar, Daniel Lazar, Alex Porro-Benetone Band,  Florin Grigore-Etno, Ionut Andras- Ro-Mania, Grupul folcloric Trei pazeste, Razvan Stef- Vocea Romaniei 2012, Florin Iordache-Krypton, Marfar, Sorin Danescu (Diesel) si Daniel Ignat (The R.O.C.K.)), vor fi din nou alaturi de Societatea de Salvare Bucuresti si vor participa la activitatile din cadrul Zilelor Portilor Deschise.

Program de vizitare- Zilele Portilor Deschise, 21- 27 iulie

·                    09:00-13:00 si 15:00- 19:00 : Sediul Central-Str. Mihai Eminescu, nr.226, sector 2 , Bucuresti
·                    15:00- 19:00 : Substatia Sector 1 - Str. Pajurei, nr. 15A
·                    15:00- 19:00 : Substatia Sector 3 - aleea Lunca Bradului, nr. 1A
·                    15:00- 19:00 : Substatia Sector 4 - aleea Iuliu Hateganu, nr. 1
·                    15:00- 19:00 : Substatia Sector 5 - Str. Leresti, nr. 22
·                    15:00- 19:00 : Substatia Sector 6 - B-dul Uverturii, nr. 81
·                    15:00- 19:00 : Substatia Magurele - platforma Magurele, nr. 1,Magurele , Ilfov
·                    15:00- 19:00 : Substatia Saftica - sos. Bucurestilor, nr 2A, sat Saftica, Balotesti, Ilfov
·                    15:00- 19:00 : Substatia Voluntari - sos. Afumati, nr. 94-96, Voluntari, Ilfov


Read more...

marți, 16 iulie 2013

Dezbatere la ICCV: despre sărăcia din România anului 2020

0 comentarii


Institutul de Cercetare a Calități Vieții (ICCV) a publicat luna trecută raportul Strategie de politici sociale: România 2013-2020, coordonat de Cătălin Zamfir, care invită la o dezbatere în paginile revistei Inovația socială. Raportul poate fi citit integral aici. Voi prezenta doar ideile principale.
Situația socială fără precedent a țării necesită revizuirea politicii sociale, care organizează sistemele de asigurări (educația, sănătatea, ajutorul de șomaj), susține familiile cu copii și asigură protecția grupurilor vulnerabile.

Starea socială a României în 2013

Este rezultatul întâlnirii economiei cu politicile sociale. Economic, România se plasează pe ultimele locuri în UE. Locurile de muncă salariale s-au redus la jumătate în 23 ani (4,3 mil. în 2011), ceea ce a dus la scăderea surselor bugetare pentru programele sociale. Creșterea ocupațiilor nesalariale nu a reprezentat o alternativă pentru că a oferit venituri fluctuante, deseori neasociate cu asigurări sociale și medicale. Doar 2% din populația ocupată sunt patroni.
Deprecierea valorii muncii este factorul principal al sărăciei. Au apărut noi forme de exploatare a muncii, prost plătite, cu riscul alunecării spre delincvență și efecte sociale negative. Salariul mediu a crescut modest în 23 ani (124%), iar salariul minim reprezintă 62% din valoarea celui de pornire (1989)[1].
Sărăcia afectează populația activă economic: 19% dintre români trăiesc în sărăcie relativă, față de 8,9% media din UE. Deținerea unui loc de muncă nu mai este o garanție a evitării sau ieșirii din sărăcie.
În 1989 o familie cu doi copii și două salarii minime pe economie se afla la limita minimului decent de viață. Acum ea acoperă 48% din coșul minim necesar unui trai decent. Toate familiile cu salarii mici se afundă în 2013 în sărăcie.
Altă sursă de sărăcie este îndatorarea. În 2006 populația României a devenit debitor net față de bănci; creditul a depășit valoarea economiilor depuse în bănci.
Cheltuielile sociale publice sunt, ca procent din PIB, cele mai scăzute din Europa: 21% față de 35% media în UE. România atribuie 35,9% din buget pentru protecția socială (în 2010), față de media UE – 39,9%. Resursele financiare scăzute au, printre alte cauze, și politica de îndatorare publică irațională. În 2010 România s-a îndatorat cu 20 mld. euro, fără o explicație clară  a necesității și utilizării banilor; bugetul este și astăzi grevat de îndatorarea de atunci.
Ajutorul de șomaj a devenit cronic și s-a transformat în neocupare și din cauza politicilor ocupaționale ineficiente. Neocuparea reală este mult mai mare decât cifra șomajului.
Alocația pentru copii, principala formă de ajutor a famiilor cu copii, s-a depreciat în raport cu salariul. Dacă în 1989 ea reprezenta 11,5% din salariul minim, în 2013 ea este 8,3%. Marketizarea serviciilor sociale (educație, cultură, sănătate) a grevat suplimentar bugetele familiilor.
Veniturile ocazionale reduc temporar greutățile unei familii, dar o fixează într-o stare socială marginală cronică.
Tolerarea corupției este un factor important de sărăcire și de distorsionare a economiei. Deşi promovarea concurenţei în economie a fost un obiectiv politic central, ca mecanism reglator al preţurilor, intervenţia monopolurilor este substanţială în domeniile carburanţilor, telefoniei fixe şi mobile, al distribuţiei de electricitate, gaze naturale, energie termică sau al distribuţiei anumitor medicamente.
Probleme sociale grave (abandonul școlar, persoanele fără acte de identitate, mai ales copii) sunt deseori ignorate de politicile publice.
ICCV estimează că în prezent circa jumătate din populația țării este săracă sau la marginea sărăciei, cu șanse mici de a-și îmbunătăți viața. În marile orașe au apărut pungi de sărăcie extremă (comunități care trăiesc folosindu-se de gropile de gunoi).
Cei mai afectați de sărăcie sunt copiii și tinerii sub 25 ani, resursa esențială a României viitoare. În țara noastră copiii sunt categoria cea mai afectată de sărăcia relativă (48,7%) față de media UE (26,9%). Sărăcia copiilor reprezintă mai ales lipsa oportunităților de creștere și de dezvoltare normală. Prin anumite politici de protecție socială, în unele țări din UE o familie cu copii depășește mai repede pragul sărăciei, decât una fără copii.
Copiii cu situația cea mai gravă provin din pungile de sărăcie extremă (copii practic fără șanse de incluziune socială), familiile cu sărăcie cronică, monoparentale sau cu părinți plecați în străinătate sau din starea de abandon.
Rata de ocupare a tinerilor între 18 și 24 de ani este de doar 23,9%. De doi ani a apărut o problemă socială nouă: cum vor fi sprijiniți cei aproape 40% din tinerii de 18 ani să-și ia bacalaureatul? Pentru doi ani consecutivi, dintr-o cohortă de 225.000, mai puțin de 200mii intră în bacalaureat din cauza abandonului școlar, iar dintre aceștia doar 100mii îl promovează.
Alte probleme sociale grave sunt accesul dificil la locuințe și creșterea îndatorării populației, în condițiile scăderii predictibilității veniturilor obținute din muncă. România se situează pe locul II în UE la indicatorul locuințe supraaglomerate (57,7% în 2009). În 2009 începe să crească proporția celor care nu-și achită la timp cheltuielile obligatorii. Cele mai multe restanțe se înregistrează la cheltuielile pentru utilitățile locuințelor (49,4%).

Politica economică

ICCV propune drept obiective sociale prioritare creșterea ocupării salariale și creșterea valorii muncii. Politica fiscală și salarială trebuie să facă munca rentabilă. 
Pentru o economie stabilă ar trebui încurajate acumularea de capital și investițiile naționale, susținute întreprinderile de nișă (IT, agricultura bio, industria alimentară și a mobilei), IMM-urile și antreprenoriatul local; economia trebuie curățată de corupție.

Direcțiile politicii sociale până în 2020

1.    Consolidarea sistemului actual de protecție socială
§  Sistemul de pensii: Pilonul II are efecte negative asupra Pilonului I și grevează salariile. Se va evalua contopirea lui cu Pilonul I sau III. Pensiile speciale trebuie eliminate și pensia trebuie calculată după o formulă unică. Veniturile netaxate trebuie desființate (contractele de mandat ale unor manageri, plățile compensatorii, salariile de bază primite de militari/magistrați la ieșirea la pensie).
§  Alocațiile pentru copii trebuie cuplate cu responsabilizarea părinților.
§  Creșterea accesibilității la servicii sociale.
2.    Scoaterea copiilor și tinerilor din starea de sărăcie absolută este o urgență; tinerii ajung săraci printr-un mecanism intergenerațional de perpetuare a sărăciei. ICCV propune elaborarea unui program național până în dec. 2013, care să fie pus în aplicare din 2014.
3.    O strategie de dezvoltare a sistemului de asistență socială, cu o lege nouă de funcțioare și apropierea asistentului social de comunitate și de școală.
4.    Programe punctuale: acte de identitate personală pentru toți, școală pentru toți, program de locuințe sociale la nivelul a 75% din nevoile actuale până în 2020, politică salarială cu impozitarea progresivă a veniturilor.
5.    În ceea ce privește problemele social-economice ale romilor, ele se întrepătrund cu cele ale restului populaţiei și trebuie să fie tratate integrat cu programele dedicate întregii populaţii. Este nevoie de dezvoltarea unei concepţii de includere a problemelor romilor în problematica social-economică a întregii populaţii și de elaborarea unor programe complementare pe aspecte specifice.
6.    E necesar un sistem de monitorizare a problemelor sociale ale României, care să ofere date consolidate politicilor publice.

 Concluzie

În situaţia actuală de criză, politica socială poate aduce o contribuţie importantă la relansarea social-economică şi politică a României. Dar creșterea calității vieții în comunitate nu depinde doar de stat, prin funcția sa socială, ci și de agenții economici, mass media, școală, inițiativele cetățenești și de culte.




1 80% din salarii sunt mai mici decât salariul mediu pe economie.
Read more...

duminică, 14 iulie 2013

Evenimente culturale

0 comentarii


Expoziția de jucării și nu numai Tehnica, mai în joacă mai în serios poate fi vizitată la Muzeul Tehnic ”Dimitrie Leonida” până pe 31 iulie.

În perioada 21-27 iulie, Serviciul de Ambulanță București- Ilfov și Societatea de Salvare București organizează Zilele Porților Deschise în 9 stații și substații din zona București- Ilfov. Program de vizitare- Zilele Porților Deschise, 21- 27 iulie


·                    09:00-13:00 si 15:00- 19:00 : Sediul Central-Str. Mihai Eminescu, nr.226
·                    15:00- 19:00 : Substatia Sector 1 - Str. Pajurei, nr. 15A
·                    15:00- 19:00 : Substatia Sector 3 - aleea Lunca Bradului, nr. 1A
·                    15:00- 19:00 : Substatia Sector 4 - aleea Iuliu Hateganu, nr. 1
·                    15:00- 19:00 : Substatia Sector 5 - Str. Leresti, nr. 22
·                    15:00- 19:00 : Substatia Sector 6 - B-dul Uverturii, nr. 81
·                    15:00- 19:00 : Substatia Magurele - platforma Magurele, nr. 1
·                    15:00- 19:00 : Substatia Saftica - sos. Bucurestilor, nr 2A
·                    15:00- 19:00 : Substatia Voluntari - sos. Afumati, nr. 94-96


Duminică, la ora 18, la Librăria Predania (str. Vulturilor nr. 8) are loc proiecția filmului rusesc Ostrov. Intrarea este liberă.

A patra ediţie a seriei de manifestări cultural-istorice reunite sub genericul Zilele Rezistenţei Naţionale are loc la Sâmbăta de Sus între 19-20 iulie. Această manifestare se organizează anual, ca o încununare a tradiţiei stabilită de Ion Gavrilă Ogoranu, ca în prima duminică de după Sf. Ilie să fie comemorați luptătorii din rezistenţa armată din Munţii Făgăraşului. Organizator este Fundația Ion Gavrilă Ogoranu

Duminică 21 iulie au loc la Muzeul Național al Țăranului Român, în sala Irina Nicolau, manifestările ultimei zile din Festivalul Internațional de Muzică Clasică și Contemporană ȚINTEA MUZICALĂ. Sub genericul JOCURI CU VOCI, ediția a 5-a a festivalului aduce alături lucrări în primă audiție a șapte compozitori din Austria, Finlanda, Franța și România și muzică din Codexul Montpellier – cea mai importantă colecție de piese de polifonie vocală medievală, aproape necunoscută în România. Intrarea este liberă.

La Biblioteca Națională a României s-a deschis expoziția Regele urmărit. Expoziția este organizată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și Biblioteca Națională a României, în parteneriat cu Asociația „General Nicolae Rădescu” și poate fi vizitată în perioada 27 iunie - 27 iulie, între orele 10-18.

Pe 22 iulie, orele 12.00-14.00, profesorul William Bechtel (University of San Diego, USA) va susține conferința The New Mechanistic Philosophy of Science. Conferința va avea loc la Facultatea de Filosofie. William Bechtel este unul dintre cei mai importanți filosofi care lucrează în domeniul "filosofia științei (neuro)cogniției".

Ada Kaleh, insula visului și a uitării, este expoziția de fotografie ce se va deschide pe 2 iulie la MȚR.

Casa de Pariuri Literare organizează CDPLfest (ediția XIII) pe 26 iulie în Club A.


Asociația Basarabii și trupa Trei parale vă invită la Hora verii pe 27 iulie, ora 19, în Clubul Țăranului. Intrarea costă 20 lei.

Expoziția de fotografie Copilăria regală poate vizitată la Arhivele Naționale până în dec. 2013.



Read more...

duminică, 7 iulie 2013

Tactica mişcării gay

0 comentarii

1987 Overhauling of Straight America (Reeducarea americanilor heterosexuali) - strategia prin care publicul va ajunge să îi accepte pe homosexuali

(text prelucrat după John Vennari)

La sfârşitul lunii februarie a.c. Barrack Obama a anunţat că el şi Departamentul de Justiţie vor modifica Defence of Marriage Act (DOMA) (legea căsătoriei în SUA), pretinzând că nu este „constituţională”. Legea datează din 1996 şi spune că, în Federaţie, „cuvântul căsătorie înseamnă doar uniunea civilă dintre un bărbat şi o femeie ca soţ şi soţie”. DOMA nu îi permite guvernului federal să recunoască „căsătoriile” între persoanele de acelaşi sex, lucru ce ar avea efect asupra impozitării, asigurărilor sociale şi al altor programe.
Este evident că Obama lucrează la legalizarea⁄recunoaşterea la nivelul întregii federaţii a ceea ce se numeşte „căsătoria”  între persoanele de acelaşi sex. Sondaje de opinie recente ne arată că un număr tot mai mare de americani văd în „căsătoria” între persoanele de acelaşi sex un lucru acceptabil, ceea ce ne spune mult mai multe despre coruperea moravurilor din America decât însăşi capacitatea ei de a recunoaşte obiectivitatea unei legi morale.
Propunerea recentă a lui Obama de a modifica DOMA ne oferă ocazia să ne întrebăm: de ce astăzi homosexualitatea şi „căsătoria” între persoanele de acelaşi sex sunt acceptate de atât de mulţi oameni?
Există o mulţime de factori, cel mai important fiind eşecul teologilor şi prelaţilor catolici în predarea legii morale catolice autentice şi diminuarea autorităţii lor după Conciliul Vatican II. Biserica Catolică Modernă nu îi mai corectează pe profesorii catolici care emit principii sau acceptă practici contrare legilor naturale şi divine.
La acest lucru se adaugă acţiunea activiştilor pro gay.

The Overhauling of Straight America (Reeducarea americanilor heterosexuali)
În acest articol ne vom concentra asupra tacticilor folosite de mişcarea prohomosexuală, dezvăluite într-o lucrare de referinţă din 1987, The Overhauling of Straight America, scrisă de activiştii pro-gay Marshall K. Kirk şi Erastes Pill. (Erastes Pill este pseudonimul lui Hunter Madsen).
Aceşti oameni aveau studii foarte serioase. Kirk studiase neuropsihiatria la Harvard; Madsen îşi dăduse doctoratul în ştiinţe politice la Harvard şi era expert în tehnici de persuasiune şi marketing social.
S-a spus că The Overhauling of Straight America a devenit biblia mişcării pro-gay pentru că prezintă atât strategii care îi fac pe homosexuali să fie mai uşor acceptaţi de către societate, cât şi metode de demonizare a adversarilor homosexualităţii. Campania nu se bazează pe argumente intelectuale, ci pe manipularea emoţională a publicului. (Kirk şi Madsen şi-au dezvoltat ideile ulterior în cartea After the Ball: How America Will Conquer Its Fear and Hatred of Gays în the 90s. - După bal: cum va reuşi America să-şi învingă frica şi ura faţă de homosexuali în anii 1990).
Deocamdată ne vom concentra asupra articolului din 1987. Pentru a transmite cât mai exact spiritul lui ne vom folosi de multe citate. Articolul a apărut în revista homosexuală Guide şi începe aşa:
„Prima problemă este desensibilizarea publicului american în ceea ce priveşte homosexualii şi drepturile lor. Pentru a desensibiliza publicul trebuie să îl ajuţi să ajungă să privească homosexualitatea cu indiferenţă şi nu cu emoţie puternică.” Autorii spun că obiectivul lor este să facă astfel încât preferinţele sexuale să fie puse pe acelaşi loc cu preferinţele pentru un sport anume sau o îngheţată. Ţie îşi place ciocolata, mie pecanul. Ţie îşi place hocheiul, mie baseball-ul. Nici o problemă.
„Cel puţin la început ne vom axa doar pe desensibilizarea publicului şi nimic mai mult. Nu avem nevoie şi nici nu ne putem aştepta la o ‚apreciere’ corectă sau la ‚înţelegerea’ homosexualităăţiii de către americanul mediu. Nu putem convinge masele că homosexualitatea e un lucru bun. Dar dacă îi vei face să se gândească că homosexualitatea e doar o chestie, la care să dea din umeri, atunci poţi spune că bătălia pentru drepturile lor legale şi sociale e câştigată. Pentru a-i face pe oameni să dea indiferenţi din umeri când aud de homosexuali, aceştia nu trebuie  să mai aibă imaginea unui grup misterios, ciudat şi altfel decât ei.” Articolul pledează pentru o campanie media concertată care trebuie să schimbe imaginea homosexualilor şi „orice campanie cu acest scop trebuie să aibă şase etape.”
Etapa 1: Vorbiţi despre homosexuali şi homosexualitate tare şi cât de des puteţi
„Principiul acestui sfat este simplu: aproape orice comportament începe să pară normal dacă îl vezi destul de des, de aproape şi printre cunoştinţele tale. Noul comportament va deveni aceptabil dacă în jurul tău sunt destui oameni care îl acceptă sau care îl practică.” La început oamenii se vor simţi ameninţaţi, dar, după cum spun autorii articolului, „cât timp omul de rând nu se simte obigat să procedeze la fel şi cât timp comportamentul respectiv nu îi ameninţă securitatea fizică şi financiară, el se va obişnui repede cu el (noul comportament) şi îşi va vedea de viaţă.” Cu timpul omul de rând va deveni mai tolerant faţă de homosexualitate, pe care va ajunge s-o privească ca pe un mod alternativ şi legitim de a trăi.
„Pentru a amorţi sensibilitatea oamenilor când aud de homosexuali trebuie ca un număr mare de oameni să vorbească despre asta fie neutru fie cu simpatie.” Cu cât se vorbeşte mai mult de asta cu atât impresia generală va fi că oamenii se împart cel puţin în două tabere asupra acestui subiect. „Chiar şi dezbaterile zgomotoase dintre oponenţii şi simpatizantţii homosexualilor ne vor fi de folos cîtă vreme persoanele gay ‚respectabile’ vor ieşi în evidenţă când îşi expun punctul de vedere.”
Autorii insistă asupra faptului că discuţia despre ‚homosexualitate’ nu trebuie să însemne îndoctrinare, ci doar o discuţie. „În primele etape ale campaniei adresate americanilor hetero oamenii nu trebuie să fie şocaţi şi dezgustaţi de o expunere prematură la comportamentul homosexual în sine. Dimpotrivă, imaginile despre sex trebuie să fie estompate, iar în prim plan să se afle drepturile homosexualilor, reduse pe cât posibil la o problemă socială abstractă.”
Autorii subliniază că e important să se vorbească despre homosexualitate în media vizuale, filmul şi televiziunea, „cele mai puternice formatoare de imagine în lumea occidentală”. În acea perioadă americanul de rând îşi petrecea mai mult de şapte ore pe zi în faţa televizorului. „În acele ore se deschide o poartă spre lumea privată a americanului hetero, prin care putem strecura un cal troian.” Hollywood-ul e considerat de către autori cea mai bună armă secretă pe care homosexualii o pot folosi pentru a desensibiliza lumea hetero. Ei apreciază faptul că în ultimii zece ani (până în 1987) personajele homosexuale au devenit foarte prezente în filme şi programele tv.
De atunci aceste personaje au devenit tot mai comune şi asta face parte din strategia care are drept scop ca publicul să ajungă să accepte homosexualitatea. De ex, serialele Will şi Grace (difuzat şi în România) şi The L Word sau filmele Jurnalul lui Bridget Jones, Brokeback Mountain şi As Good As It Gets (difuzate şi în România). Tot mai des vedem în filme şi la tv personaje homosexuale simpatice şi acest lucru nu este întâmplător.
Apoi Kirk şi Pill vorbesc despre modul în care trebuie atacată religia. „Opinia publică este una dintre sursele valorilor acceptate de societate, iar religia este cealaltă. Bisericile conservatoare condamă homosexualitatea şi putem face doar două lucruri ppentru a deconcentra homofobia credincioşilor practicanţi. Mai întâi putem murdări valorile morale folosind cuvinte. Asta înseamnă să le facem publicitate bisericilor tolerante faţă de homosexuali, să ridicăm obiecţii teologice la interpretarea conservatoare a învăţăturilor din Biblie şi să denunţăm ura şi inconsistenţa.”
„Apoi putem submina autoritatea morală a bisericilor homofobe portretizându-le ca fiind demodate şi retrograde, neadaptate la timpurile moderne şi la ultimele cercetări din psihologie. Instituţiei puternice a Bisercii trebuie să-i opunem Ştiinţa şi Opinia publică, şi mai puternice (scutul şi sabia ‚umanismului secular’ contestat de Biserică). O astfel de alianţă profană a mai lucrat şi altădată cu succes împotriva Bisericii, când s-a pus problema avortului şi a divorţului. Cu multe discuţii deschise despre prevalenţa şi acceptabilitatea homosexualităţii, alianţa poate fi refăcută.”
Etapa a doua: Prezentarea homosexualilor ca victime, nu ca potenţiali agresori
Hollywood-ul reprezintă cea mai eficientă armă secretă pe care homosexualii o pot folosi pentru a desensibiliza lumea hetero, spun autorii articolului. Ei laudă faptul că tot mai multe personaje de film şi programe tv sunt gay.
„În orice campanie ce vizează câştigarea publicului homosexualii trebuie prezentaţi drept victime ce au nevoie de protecţie astfel încât heterosexualii să fie înclinaţi în mod reflex să-şi asume un rol protector faţă de ei. Dacă homosexualii vot fi prezentaţi în schimb ca un grup mândru şi puternic ce are un mod de viaţă nonconformist, rigid şi deviant, ei vor fi percepuţi ca un pericol public în faţa căruia trebuie opuse rezistenţă şi opresiune. De aceea trebuie să rezistăm tentaţiei de a ne afişa ‚mândria de a fi gay’ (gay pride) în mod public atunci când ea nu corespunde cu imaginea de Homosexual Victimă. Şi trebuie să trecem linia subţire dintre a-i impresiona pe heterosexuali prin număr, pe de-o parte, şi a le îndepărta paranoia ostilă, pe de altă parte. (Sunt peste tot!)”
„O campanie media ce promovează imaginea de Homosexual Victimă trebuie să se folosească de simboluri care să reducă sentimentul de pericol în rândul heterosexualilor, să-i facă să lase garda jos şi să crească potenţialul de victimizare a persoanelor gay. Asta înseamnă că imaginea bărbatului musculos va apărea foarte rar în reclamele gay sau în alte programe publice şi vor fi promovate imagini de bărbaţi drăguţi, tineri sau bătrâni, şi de femei frumoase. (Se subînţelege că asociaţii foarte greu de acceptat, cum este NAMBLA [North American Man-Boy Love Association], nu trebuie să apară deloc în asemenea campanii: cei suspectaţi de molestare de copii nu vor putea părea niciodată victime).”
Kirk şi Pill precizează care sunt cele două mesaje despre „Homosexualul Victimă” care trebuie livrate publicului. „În primul rând, heterosexualilor trebuie să li se spună că homosexualii sunt victime ale destinului, în sensul că majoritatea nu au avut de ales în ceea ce priveşte preferinţele lor sexuale. Mesajul sună aşa: ‚Cât despre homosexuali ei aşa s-au născut, aşa cum oamenii se nasc heterosexuali, albi sau negri, atletici sau isteţi. Nimeni nu i-a manipulat sau sedus; nu ei au ales să fie aşa şi nu pot fi blamaţi din punct de vedere moral. Ei nu au un comportament altfel din propria lor voinţă, pur şi simplu aşa e felul lor. Acest renghi al sorţii ţi s-ar fi putut întâmpla şi ţie!’”
Putem observa această strategie peste tot. De ex, malefica Lady Gaga cu albumul ei, Born this way. Sau ura manifestată de homosexuali contra unor asociaţii, cum sunt Courage şi Exodus Now, care îi ajută pe oameni să renunţe la comportamentul homosexual. Dacă homosexualitatea poate fi depăşită, atunci argumentul conform căreia ea este înnăscută şi că homosexualii sunt victime ale sorţii, ce nu se pot schimba, este evident fals.
Kirk şi Pill continuă: „Spectatorii heterosexuali trebuie să se poată identifica cu homosexualii ca victime. Dl şi dna Public nu trebuie să poată spune: ‚ei nu sunt ca noi’. Pentru aceasta persoanele prezentate în campanie trebuie să fie decente şi demne, atrăgătoare şi admirabile după standardele heterosexualilor, dar fără nimic special la prima vedere – pe scurt, nu trebuie să arate altfel decât persoanele hetero pe care ne dorim să le cunnoaştem. (Pentru a folosi termenii din articolele noastre anterioare, personajele trebuie să fie de tipul R, ‚homosexuali hetero’ şi nu de tipul Q, ‚homosexuali ce ies uşor în evidenţă’.) Doar astfel mesajul va putea fi citit corect: ‚aceşti oameni sunt nişte victime ale sorţii şi asta mi s-ar fi putut întâmpla şi mie.’”
Autorii menţionează că s-ar putea ca homosexualii să nu privească favorabil faptul că sunt prezentaţi cam ca victime ale unei urgii, „dar e un fapt că comunitatea gay este slabă şi trebuie să se folosească de puterile celui slab, inclusiv de stârnirea simpatiei.”
„Al doilea mesaj trebuie să-i portretizeze pe homosexuali ca victime ale societăţii.”
Etapa a treia: Daţi-le protectorilor o cauză dreaptă
„O campanie media care îi prezintă pe homosexuali în roluri de victime ai societăţii şi îi încurajează pe heterosexuali să-i protejeze trebuie să-i ajute pe aceştia din urmă să-şi asume şi să-şi explice noul rol protector. Puţine femei hetero, chiar şi mai puţini bărbaţi hetero, vor vrea să apere homosexualitatea cu curaj. Mulţi vor dori să-şi alăture impulsul protector slăbit unui principiu de dreptate sau justiţie, dorinţei generale ca societatea să devină mai dreaptă. Campania noastră nu trebuie să ceară sprijin direct pentru practica homosexuală, ci trebuie să aibă ca temă anti-discriminarea. Lupta pentru dreptul la exprimare, libertatea credinţelor, libertatea de asociere, tratament egal în faţa legii – toate acestea trebuie să fie aduse în conştiinţa publicului prin campania noastră.”
„E foarte important pentru mişcarea gay să-şi alinieze cauza standardelor acceptate din drept şi justiţie astfel încât susţinătorii ei hetero să aibă la îndemână un argument incontestabil la obiecţiile de ordin moral ale adversarilor săi. Homofobii îşi maschează repulsia emoţională sub haina întunecată a dogmei religioase, aşa că apărătorii drepturilor gay trebuie să fie gata să combată dogma cu principii.”
Etapa a patra: Făceţi-i pe homosexuali să arate bine
„Pentru a face ca un Homosexual Victimă să devină simpatic unui heteosexual el trebuie portretizat ca un Oarecare. Dar e bine ca tema campaniei să fie mai agresivă şi să ţintească mai sus: pentru a contracara presa proastă din timpurile de azi, despre homosexuali şi lesbiene, campania trebuie să-i arate pe gay ca pe nişte stâlpi ai societăţii. Da, ştim, e o şmecherie foarte veche. Şi alte minorităţi se folosesc de ea, când îşi fac publicitate în afişe pe care scriu ‚Ştiaţi că acest bărbat sau femeie (importantă) a fost .......?’ Dar mesajul e important pentru toţi heterosexualii care îi privesc încă pe homosexuali ca pe nişte oameni ‚ciudaţi’ (queer) – retraşi, singuratici, rataţi, beţivi, cu tendinţe sinucigaşe, molestatori de copii.”
Autorii subliniază că e important să precizăm orientarea celebrităţilor. „Celebrităţile pot fi hetero (cum e Ed Asner) sau gay.”
Etapa a cincea: Făceţi-i pe cei care discriminează să arate rău
„În stadiul ulterior al campaniei media pentru drepturile gay, după ce afişele cu personaje gay au devenit un loc comun, va trebui să acţionăm dur cu oponenţii rămăşi. Pe şleau, ei trebuie demonizaţi. (Acest lucru va fi cu atât mai necesar cu cât, la acel moment, adversarul asediat îşi va fi mărit cantitatea de dezinformare şi de vitriol de patru ori.) Scopul nostru este dublu. Mai întâi încercăm să înlocuim sentimentul general şi justificat de mândrie de a fi homofob cu un sentiment de ruşine şi de vină. Apoi, intenţionăm să-i facem pe cei care sunt anti-gay să pară atât de răi încât americanul de rând îşi va dori să se delimiteze de ei.”
„Trebuie să-i arătăm publicului imagini cu homofobi gălăgioşi ce au idei şi credinţe care îi dezgustă pe americanii de rând. Aceste imagini trebuie să includă: oameni din Ku Klux Klan care cer ca hommosexualii să fie arşi de vii sau castraţi; vicari bigoţi din Sud care ţipă cu o ură isterică într-un mod care îi face să pară comici, dar şi nebuni; derbedei ameninţători sau condamnaţi care se laudă cum au ucis sau cum îi vor ucide ei pe ‚poponari’; un tur al lagărelor de concentrare naziste în care homosexualii au fost torturaţi sau gazaţi.”
Autorii explică ulterior: „Am arătat deja câteva imagini care trebuie să dăuneze vendetei homofobe: extremişti religioşi gălăgioşi şi ranchiunoşi, neonazişti, oameni din Klan care să arate răi şi ridicoli (lucru nu prea greu de găsit).”
„Aceste imagini trebuie combinate cu cele ale homosexualilor, victime ale lor, printr-o metodă propagandistă numită ‚tehnica parantezei’. De ex, timp de câteva secunde este arătat un predicator onctuos cu ochii injectaţi, care ţipă de la amvon împotriva ‚creaturilor bolnave şi scârboase’. În timp ce tirada lui continuă pe sonor, imaginile arată persoane gay cu aspect decent, inofensiv şi plăcut, apoi arătăm iar faţa predicatorului şi tot aşa. Contrastul va vorbi de la sine. Efectul va fi devastator.”
Etapa a şasea: Solicitaţi fonduri
„Orice campanie masivă de acest gen necesită fonduri imense, fără precedent, şi timp de ani de zile”, continuă autorii. Homosexualii trebuie să contribuie masiv. „Şi pentru că ei de obicei nu au familii de întreţinut, vor putea contribui mai mult.”
„Apelul se adresează atât homosexualilor cât şi heterosexualilor cărora le pasă de justiţia socială.”
În cartea scrisă doi ani mai târziu, După bal, Kirk şi Madsen vorbesc clar despre planul lor de a converti America la cauza homosexuală.”Prin convertire înţelegem ceva mult mai profund, schimbarea modului de viaţă american, fără de care nu putem realiza o schimbare socială reală. Ne referim la convertirea emoţiilor, mentalităţii şi a voinţei americanului de rând, printr-un atac psihologic, sub forma propagandei emisă prin mass media.” 
Demonizarea creştinilor
Pe linia cărţii scrisă de Kirk şi Pill, Overhauling of Straight America, procesul de demonizare a celor care se opun homosexualităţii are loc acum cu o viteză înspăimântătoare. Atacul homosexualilor se îndreaptă în principal asupra creştinilor şi a creştinismului.
·        Pe un site LGBT dedicat denunţării ‚infracţiunilor prin ură’ (hate crimes) activiştii pretind că organizaţiile pro-familie folosesc ‚limbajul urii’ (hate speech) atunci când critică comportamentul homosexual, iar acest ‚limbaj’ trebuie interzis. Acest site pune semnul egal între a te opune homosexualităţii şi măcelărirea evreilor din Europa de către Hitler.
·        Acelaşi site acuză asociaţiile pro-familie de uciderea studentului homosexual Matthew Shepard. (Deşi Matthew Shepard a fost ucis într-un jaf, şi nu pentru că era homosexual). 
·        În 2004 un preot protestant din Suedia a fost condamnat la o lună de închisoare pentru că a criticat homosexualitatea în timpul slujbei pe care o ţinea la Biserică. 
·        Consiliul local din San Francisco a votat o rezoluţie în care condamnă asociaţiile religioase pentru aşa-zisele ‚crime de ură’, cum a fost uciderea studentului Matthew Shepard. În plus, Consiliul a adoptat o rezoluţie prin care obligă mass media locale să nu accepte reclame de la asociaţiile pro-familie, în care se vorbeşte de posibilitatea ca un homosexual să-şi schimbe viaţa şi să devină heterosexual.
·        La New York, un panou pe care era un citat din Biblie a fost dat jos la presiunea Primăriei, care a spus că foloseşte ‚limbajul urii’ (hate speech).
·        În 2005, în Massachussetts, David Parker a fost arestat pentru că a protestat când copilul lui de şcoală primară a fost obligat să asiste la orele de propagandă pro-LGBT! El şi-a transferat copilul de la şcoala respectivă. A avut  procese timp de doi ani şi a pierdut. 

Partidul Republican, zis şi conservator, a ajuns acum să accepte propaganda homosexuală.
·        În august 2010 Glenn Beck a declarat la televiziunea Fox, în emisiunea lui Bill O’Reilly, că nu vede nici o problemă în legătură cu căsătoria între persoanele de acelaşi sex. Ziarul Washington Post a titrat: Glenn Beck, un avocat al căsătoriei gay?
Interviul a avut loc astfel:
O’Reilly - Credeţi că căsătoria gay reprezintă o ameninţare pentru ţară, în vreun fel?
Beck - O ameninţare pentru ţară?
O’Reilly - Da, dacă ne va face vreun rău?
Beck (râzând) - Nu cred. Adică dacă vor veni homosexualii să ne ia?
O’Reilly - Nu, bine, atunci căsătoria gay va aduce prejudicii ţării?
Beck - Cred că Thomas Jefferson e cel care a spus: dacă nu-mi afectează sănătatea şi nici buzunarul, pentru mine nu contează.
GOProud, o organizaţie republicană care sprijnă căsătoria gay şi pe homosexualii care servesc în armata ţării, a fost sponsor în 2010 al Conferinţei de Politică Conservatoare Acton (CPAC) din Washington DC, cea mai mare adunare de acest gen la nivel federal. CPAC nu a luat în seamă apelul unor organizaţii cu adevărat conservatoare, de a nu permite ca GOProud să fie sponsor al manifestării. (GOP= Grand Old Party – denumire populară pentru Partidul Republican)
E clar că strategiile şi tacticile prezentate în Overhauling the Straight America şi în După bal sunt aplicate în SUA şi peste tot în lume. Homosexualitatea le este impusă acum statelor ca un mod de viaţă legitim; California tocmai a votat o lege prin care materia numită „istoria gay” devine obligatorie în şcolile publice. Nu e nici o îndoială că această politică urmează să fie impusă de activişti şi de oamenii politici corupţi în şcolile publice din întreaga Federaţie.
Am fost manipulaţi şi corupţi.
Dacă această tendinţă nu va fi oprită de învăţătura catolică solidă împotriva homosexualităţii, ce trebuie să pornească de la vârful Bisericii, atunci familia va fi distrusă, iar coruperea tineretului şi persecutarea creştinilor susţinători ai  învătăturii biblice vor continua.

























Read more...

joi, 4 iulie 2013

Evenimente culturale

0 comentarii

Duminică, 7 iulie, ora 14, la Muzeul de Istorie al Municipiului București (Palatul Șuțu) are loc lansarea cărții Imn pentru crucea purtată de Virgil Maxim, conferința Sfinții Români din închisori și proiecția filmului Cuviosul Arhim. Iustin Pârvu. Vor vorbi Danion Vasile, scriitor și teolog, Ciprian Voicilă, muzeograf la MȚR, și Dan Radovoci, preș. Asociației Sfântul Constantin cel Mare.

La Biblioteca Națională a României s-a deschis expoziția Regele urmărit. Expoziția este organizată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și Biblioteca Națională a României, în parteneriat cu Asociația „General Nicolae Rădescu” și poate fi vizitată în perioada 27 iunie - 27 iulie, între orele 10-18.

Ada Kaleh, insula visului și a uitării, este expoziția de fotografie ce se va deschide pe 2 iulie la MȚR.

În holul central al Arhivelor Naționale ale României, cei interesaţi pot viziona documente originale din perioada comunismului, grupate sub titlul Vacanţele nomenclaturii. Materialul documentar provine din fondul C.C. al P.C.R. Albume foto. Viaţa privată a lui Nicolae Ceauşescu. Documentele vor fi expuse până pe 12 iulie.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), organizează joi, 18 iulie, orele 17.00, la Grand Hotel Continental din Bucureşti, conferința „Condamnaţi, dar nu uitaţi: soarta unor activişti pro-britanici din România. 1945-1964”, susţinută de Denis Deletant, profesor de studii româneşti la Georgetown University, Washington D.C.


Pe 22 iulie, ora 12.00, profesorul William Bechtel (University of San Diego, USA) va sustine conferinta "The New Mechanistic Philosophy of Science". Conferinta va avea loc la Facultatea de Filosofie, Universitatea din Bucuresti. William Bechtel este unul dintre cei mai importanți filosofi care lucreaza în domeniul "filosofia științei (neuro)cogniției".

Expoziția de fotografie Copilăria regală poate vizitată la Arhivele Naționale până în dec. 2013.


Read more...

miercuri, 3 iulie 2013

Tabere gratuite organizate de ASCOR

0 comentarii
Read more...

luni, 1 iulie 2013

Dreapta în economie

0 comentarii

Dacă dreapta și stânga în politică se definesc prin raportarea la Dumnezeu, cultură şi tradiţie, în domeniul economic se pare că nu putem fi decât liberali, capitalişti, adepți ai economiei de piață sau ai economiei sociale de piață, ”sinonime” cu înțelesuri diferite în funcție de timp și de loc doar pentru cunoscători.
În România, statul a fost actorul principal al modernizării țării prin politica liberalilor. Partidul Liberal s-a format în 1875 ca reprezentant al intereselor burgheziei în formare (comercianţi, meseriaşi, bancheri) şi al intelectualităţii, ce aveau în comun dorinţa de a forma capitalul autohton şi de a consolida statul. Cea mai lungă guvernare din istoria Regatului a obţinut Independenţa în 1877 şi a instaurat monarhia constituţională în 1881. Partidul a contribuit diplomatic şi politic la realizarea Unirii din 1918, urmată de mai puțin de două decenii de pace pe plan extern și de instabilitate politică internă. Partidul Liberal a naţionalizat subsolul, a împroprietărit țăranii și a adoptat o legislaţie menită să sporească şi, mai ales, să consolideze ponderea capitalului autohton în economie. Liberalismul românesc a însemnat proprietate de stat puternică, înființarea serviciilor publice (învățământ primar gratuit, servicii sanitare etc.) și intervenționism în economie, pentru că România întregită s-a confruntat cu problema organizării pe plan intern şi a recunoaşterii frontierelor pe plan extern. Rezolvarea problemelor sociale şi economice din ţară, realităţi dureroase cu vechime istorică, se înscria în orizontul de aşteptare al românilor acum, după ce 5% din populaţia activă pierise în Marele Război; practic fiecare familie dăduse jertfa sa de sânge pentru România Mare.
Între 1918 şi 1938 România a fost guvernată mai mult de zece ani sub stare de asediu şi cu o lege de cenzură a presei. Grevele şi manifestaţiile care au dus la instabilitate politică– peste 26 de guverne în acest interval – sunt explicate, în parte, de structura proprietăţii şi de cea demografică a ţării, care produseseră în timp inegalităţi sociale şi economice grave.
Dintre firmele individuale, circa 10% erau deţinute de români şi 60% de cetăţeni străni. În totalul societăţilor industriale şi al băncilor, capitalul românesc reprezenta mai puţin de 30%[1]. Ponderea românilor în consiliile de administraţie era mai mică de 50% şi o serie de industrii erau dominate de capitalul unor minorităţi etnice, ce tindeau să obţină monopolul. În comerţ capitalul evreiesc deţinea 60% dintre firme. Recensământul realizat abia în 1930 arăta că 72% din cetăţeni erau români şi că 46% din populaţie avea sub 20 ani[2]; majoritatea locuia în mediu rural și era românească. Doar 55% din populaţie ştia carte. La acestea se adăuga şi o insuficientă reprezentativitate a românilor în Parlament, mai ales pentru provinciile istorice alipite în care ei nu avuseseră libertăţi politice depline şi în care sistemul electoral a rămas acelaşi pînă în 1926, cînd a fost uniformizat la nivel naţional.
Instabilitatea politică a fost ”rezolvată” de Carol II în 1938, care a inițiat, fără să știe, șirul de dictaturi încheiat în 1989. Structura proprietății a fost schimbată dramatic prin Legea nr. 119 din 11 iunie 1948 pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi, prin care România a trecut de la economia de tip capitalist la economia de tip centralizat. Practic 90% din economia ţării a fost transferată în proprietatea Statului. Legea stipula în primul rând că erau naţionalizate toate resursele solului şi subsolului care nu se găseau în proprietatea Statului la data intrării în vigoare a constituţiei Republicii Populare Române din 1948. A doua componentă o reprezentau întreprinderile individuale, toate tipurile de societăţi, asociaţiile particulare industriale, bancare, de asigurări, miniere, de transporturi şi telecomunicaţii etc. În noiembrie 1948, controlul statului s-a extins asupra unei mari părţi din locuinţele private.
Șirul de dictaturi s-a încheiat în Decembrie 1989. România era alta acum, cu generații crescute fără Dumnezeu și cu ”elite” fără cunoștințe despre vârfurile intelectualității românești ale anilor 1940, decimate în închisorile comuniste; firul tradiției fusese rupt. Structura proprietății era alta, predominant de stat.
După eliberarea de dictatura comunistă statul a fost văzut ca principal inamic al libertăţii cetăţeanului. Stânga și dreapta în economie au fost definite prin raportarea la proprietatea de stat. Dorința de libertate a dus la demonizarea statului și la politica statului minimal: privatizare oricum, vinderea resurselor naturale, prăbușirea serviciilor publice prin subfinanțare. Politica proastă a locuințelor e principalul motiv al emigrării masive. (Regimul comunist permisese ca o familie să poată deține o singură locuință, pe care putea s-o achiziționeze prin credite de stat. A fost singura proprietate particulară de care te puteai bucura în comunism, văzută ca atribut al libertății. Deocamdată, peste 90% din locuințele din România sunt proprietate particulară, pe primul loc în UE și la mare distanță de celelalte state.)
Structura demografică s-a schimbat, prin renunțarea la modul de viață tradițional, forțată de comunism, și prin emigrarea de după 1990, stimulată de politici făcute în deplină libertate. Populația este îmbătrânită și problemele sociale sunt altele; ”capitalismul” românesc a făcut ca 80% din salarii să fie mai mici decât salariul mediu pe economie și mai puțin de 40% din PIB să fie reprezentat de salarii.
FSN/PSD au încercat să conserve intervenționismul statului în economie, o ”tradiție” continuată de comuniști prin natura lucrurilor. După 23 de ani modelul economic este tot denaturat pentru că pe măsură ce proprietatea publică s-a redus și serviciile publice s-au micșorat ca număr de salariați și răspândire în teritoriu, intervenționismul ajunge să se răsfrângă asupra firmelor particulare.
Dreapta în economie înseamnă servicii publice bine administate, resurse naturale deținute de stat și garantarea proprietății și a inițiativei particulare. Statul nu trebuie să fie nici lăbărțat nici minimal, ci suplu și puternic, un stat asigurator în fața riscurilor sociale.








[1] Legea le acorda avantaje industriilor care foloseau materii prime indigene, dar nu făcea deosebire între firme după originea capitalului lor; capitalul străin se bucura de aceleaşi drepturi ca cel românesc.
[2] De remarcat că rata divorţurilor era de 1%.
Read more...